Povestea căprițelor

Lia 🌈

Familia mea: mama mea este Flora, șefa turmei, iar tatăl meu este Albu. Eu am o fiica, Hera. Și o nepoată, Afrodita.

Ce îmi place: să fiu alintată de către oameni, să fiu scarpinată pe spate și să mi se dea pâine și tain (adică amestec din mai multe cereale – porumb, mazăre, orz, floarea soarelui) pentru o lactație cât mai bună.

Ce nu îmi place deloc: să fiu ignorată-asta este așa de suparator – și vaccinurile (dor așa tare😕)

Despre copilaria mea: probabil am fost cea mai norocoasă ieduță din lume, căci m-am născut cu câteva zile înainte de începerea pandemiei ața că am fost tare fericită sa o am pe Mara prin preajma luni întregi✨

Lili 🌈

Familia mea: părinții mei, Cara si Marin, nu mai locuiesc în ferma noastră, dar o am aproape pe sora mea, Mia, și pe iubitele mele fete, Atena și Spot.

Ce îmi place: să fiu ținută în brațe, asta
este foarte placut.

Ce nu îmi place: să nu pot mânca cât tain vreau

Despre copilarie: dacă ați vizitat ferma GUSTUL NATURAL sigur știți că în interior mâncăm printre niște mini grinzi puse vertical. Ei bine, până pe la 5 luni aproape toți iezii pot ieși printre acele grinzi/lemne ca să se joace. Astefel făceam si eu până când am împlinit o saptămână și am reușit să mă accidentez: într-o noapte mi-am blocat piciorul între acele lemne.
Dimineața Mani m-a gasit încă blocată lângă gard. Mi-a imobilizat piciorul cu atele; mai târziu am aflat că am reușit să îmi rup piciorul. Cu toate că nu mi-a fost ușor și mă durea tare piciorul lovit, mă bucuram când Luca, Mara și ceilalti mă țineau în brațe și mă alinau.
Au urmat 2 săptămâni în care eram purtată în brațe de toată lumea, pentru că nu reușeam să mă deplasez singură și făceam muuultă gălăgie.

După ce nu am mai avut nevoie de atelă am reînceput să țopăi și să îi urmez pe oameni /copii oriunde se duceau.

Acum, de fiecare dată când cineva intră la mine în țarc, îl conving să mă îmbrățișeze. ✨✨